Antrenamentul în ciclism, precum și în alte sporturi de anduranță, presupune îmbinarea corectă a unor variabile, a unui puzzle destul de complex a cărui piese ți se relevă doar pe parcursul drumului și care de multe ori se modifică în așa fel încât trebuie să fii inventiv și adaptiv pentru ca tabloul principal să-și păstreze aspectul dorit. Dacă privim sportul din perspectiva rezultatelor și al evoluției pe termen lung, de multe ori vedem că aceeași sportivi repetă sau dau randament ridicat la competiții succesive, luni la rând, sezon după sezon. Intervine întrebarea firească, cel puțin pentru mine, ce anume fac diferit acești oameni și de ce succesul pentru ei e o constantă?
Înainte de a discuta însă de elitele mondiale, haide să vedem de fapt la nivelul sportului amator, la firul ierbii cum s-ar spune, care sunt ingredientele necesare pentru a asigura o evoluție constantă și care sunt trăsăturile pe care un sportiv trebuie să le posede pentru a crește și a face performanță, nu neapărat pe plan obiectiv ci raportat la propria persoană, la propriul punct de plecare. Dacă ar fi să aduc în prim plan trăsătura cea mai importantă fără de care nu poți să evoluezi în sportul de anduranță, voi alege cu siguranță câștigătorul absolut: consecvența.
A te antrena consecvent e primul și cel mai important pas pe care poți să-l faci pentru a evolua, pentru a deveni mai adaptat rigorilor impuse de proba pe care o practici. De prea mule ori văd sportivi cu motivația incredibilă, chiar excesivă, care în lunile de iarnă rup trainerele, înghit cele mai mari volume imaginabile și ard de nerăbdare să dovedească ceea ce pot numai ca la nici 2-3 luni mai târziu să se înece total, fiind nevoiți să zică pas antrenamentelor și pregătirii în general. Motivele? Ar putea fi multe dar de regulă e o combinație între motivație excesivă-disociată cu planul general de antrenament, lipsa răbdării, nevoia de a demonstra rapid, nevoie de a scurtcircuita un proces de durată, supraantrenament și obiective nerealiste. Consecvența în cazul lor lipsește cu desăvârșire în momentele cheie și e excesivă în momentele mai puțin importante. E oarecum boala de care suferă foarte mulți dintre sportivii care se apucă mai târziu, care sunt oarecum pe poziție inferioară în grupul lor de prieteni sau care din motive exterioare sportului, simt nevoia să demonstreze mai mult decât simt plăcerea de a pedala. Atunci când nu-ți atingi obiectivele și lucrurile par a fi pierdute, chiar atunci e momentul în care consecvența și perseverența trebuie să fie puternic înrădăcinate în caracterul tău.
Pe locul doi aș alege din nou cu certitudine planificarea structurată a pregătirii, stabilirea unui plan bine pus la punct și nerigid, adaptabil. Aici importanța unei persoane care să te îndrume, să stabilească un itinerar în funcție de care antrenamentele tale să răspundă principiilor fundamentale ale pregătirii în sportul de anduranță e capitală. Pentru a putea fi consecvent ai nevoie de un plan, deoarece antrenamentele intense zi după zi nu te vor duce nici foarte departe, nici foarte sus. Un plan de pregătire trebuie să fie adaptat și construit pentru tine, respectând toate limitările impuse de profilul tău. Și aici nu mă refer doar la limitările fizice și de timp, ci și la cele sociale. Așa ajungem la a treia componență a unei evoluții de succes: susținere din partea celor apropiați.
O familie care nu te susține în ceea ce faci, care nu înțelege ceea ce faci sau care chiar daca te înțelege nu respectă activitatea sportivă și nevoia de a te antrena consecvent va fi mai devreme sau mai târziu piatra funerară a evoluției tale sportive. După un antrenament solicitant, intens sau lung și o zi de lucru la fel de lungă, ai nevoie de o susținere acasă, nu de o ancoră în calea evoluției sau de încă un antrenament la nivel psihic. Chiar dacă sună ciudat, cei mai buni sportivi amatori au o familie sau un partener de relație care chiar dacă e nesportiv, susține măcar în majoritatea timpului activitatea acestuia. Echilibrul are multe forme și de multe ori nu e neapărat un echilibru temporal, așa cum multă lume crede. Patru ore de antrenament în ploaie, în care până și tu ca sportiv te întrebi de ce faci asta, nu trebuie în opinia mea compensate de patru ore în care tu faci ceva ce îți produce o lipsă totală de satisfacție. Ăsta nu e o formă de echilibru ci mai degrabă o pedeapsă, iar genul acesta de abordări vor fi pe termen lung la fel de distructive ca primele în care nu ai susținerea celor din jur. Chiar dacă e un sport costisitor, susținerea părinților e capitală pentru un sportiv tânăr care nu are capacitatea de a se întreține și care chiar dacă lucrează, poate fi ajutat suplimentar pentru a-și atinge obiectivele și a avea satisfacțiile mult visate. De prea multe ori am auzit de părinți care trec prin propriul filtru nevoile copilului (tânărului) sportiv al familiei, diminuând activitatea și reușitele acestora care ar trebui să fie totuși un mic element de mândrie personală. Să ai rezultate la nivel național sau internațional într-un sport de anduranță dragi părinți, necesită cel puțin la fel de multă muncă și ore investite precum terminarea unei facultăți de top. Asta în condițiile în care recompensa e una pur emoțională și foarte rar materială, iar dacă e materială e oricum nejustificat de mică raportat la efortul investit. Asta nu înseamnă axarea sportivă unilaterala, echilibrul dintre educație și sport e fundamental pentru un tânăr, însă chiar acest echilibru implica sacrificii si impune mai presus de toate respect.
A patra componenta pentru o evoluție sportivă în sportul amator o reprezintă în opinia mea capacitatea de a stabili etaloane corecte, sănătoase. Pe scurt, dacă ajungi să-l venerezi pe câștigătorul traseului mini la categoria X la o competiție internă, e foarte probabil să dezvolți rapid cultul personalității în momentul în care după 5 luni de antrenamente sporadice îl vei depăși. Cu atitudinea de “cine mi-s eu” nu vei face niciodată prea multe în sport, mai ales dacă atitudinea asta ți-ai format-o după trei victorii la categoria de vârstă pe traseul family într-o țară cu zero tradiție în sportul pe care-l practici. Modestia e cuvântul și atitudinea cu care ai șanse să faci ceva. Aviz tinerilor.
A 5-a componentă în sportul amator e genetica. Pentru cei care n-au citit studiul Heritage, îi invit să o facă și chiar dacă aparent genetica dictează rapiditatea și înălțimea progresului sportiv, ea devine tot mai importantă doar pe măsură ce ajungi mai sus ca randament și pe măsură ce investești mai mult timp în antrenamente. Cu alte cuvinte dacă te antrenezi 200 de ore pe an și crezi că lipsa evoluției se datorează geneticii tale precare, mai bine înjuri frigiderul, lipsa planului de antrenament și lipsa consecvenței decât să-ți înjuri părinții pentru picioarele de plastic. Categoric, în sportul de înaltă performanță, trăsăturile genetice vor face toată diferența, ele sunt și principalul factor de selecție pentru a intra în lumea sportului profesionist. Chiar dacă le poți influența, NU poți compensa prin muncă lipsa unui hematocrit decent, a unui raport adecvat sportului între fibrele musculare sau a unui debit sistolic la nivelul cerut de plutonul profesionist, la raportul dintre înălțime și greutate, lățimea umerilor sau lungimea femurului. Sunt lucruri cu care te naști și chiar dacă genetic tolerezi un volum imens de antrenamente asta nu presupune că ele dau automat rezultatele dorite. Lucrurile sunt mai complexe de atât, dar concluzia este că e puțin probabil să-ți fi atins potențialul maxim în sportul de anduranță, chiar dacă tu crezi cu tărie asta.
Te simți demoralizat? Din contră, ar trebui să fii fericit deoarece chiar dacă nu pari făcut pentru sportul de anduranță, realitatea este că fiind consecvent, având un plan bine pus la punct de o persoană competentă, cu susținerea celor apropiați și cu zeii aleși în ordine corectă vei putea face mult mai multe decât ai crezut vreodată. Noi te ajutăm cu punctul 2 (planuri de antrenament individualizate) și 4 (îți demontăm falșii zei sau îi repoziționăm strategic). Poate punctul 1 îți va cădea ceva mai ușor (consecvența) dacă ai un antrenor, însă nu ne putem antrena în locul tău și nici motivația corectă nu ți-o putem stabili, poate doar insufla, dar depinde numai de tine ce vei face cu ea.
