Săptămâna trecută a avut loc o competiție de mountain bike pe etape în Țara Hațegului, una dintre primele competiții din acest an și probabil singurul stage race din România în 2020. La Hațeg au luat startul și o parte din riderii care beneficiază de serviciile TNQ Coaching și implicit de un plan de antrenament personalizat, gândit și aplicat de Robert Dobai. Un stage race de mountain biking presupune o pregătire fizică specifică solidă și ceva experiență la intensități similare cu cele din concurs în zile consecutive. Imaginează-ți că pentru majoritatea riderilor un eveniment de o zi e suficient pentru a induce cele mai profunde sentimente de oboseală, iar repetarea zi după zi a aceluiași efort, la aceeași intensitate va lăsa organismul într-o stare de epuizare accentuată. Astfel după prima zi fiecare start îi găsește pe concurenți incomplet refăcuți, dar în același timp îi obligă să dea din nou randament maxim pentru a ajunge la finiș într-un timp cât mai scurt.
Rareș Alecu e unul dintre tinerii care colaborează cu Robert încă de la finalul anului 2018, iar rezultatele și creșterea randamentului s-au evidențiat progresiv pe parcursul acestei perioade, Rareș îmbunătățindu-și FTP-ul cu peste 25%, iar valorile pe 5 sec, 1 min și 5 min cu procente similare sau mai mari, în contextul în care greutatea sa a scăzut ușor în această perioadă. Însă toate valorile astea nu creează decât posibilitatea unor rezultate mai bune, deoarece în teren numărul enorm de variabile va afecta modul în care un sportiv reușește să-și utilizeze capacitatea fizică și potențialul teoretic. În contextul acesta, Robert a decis să participe alături de Rareș pentru a-i oferi câteva sfaturi utile și pentru a-l observa în concurs, element menit să confere o perspectivă unică pe care nicio platformă, niciun rezultat și niciun dispozitiv nu le pot oferi. Dar mai bine să ne zică Robert ce și-au propus și cum au decurs lucrurile:
“Am plecat la Hațeg cu gândul de a-l observa pe unul dintre cei mai promițători sportivi cu care colaborez în prezent, știind însă că randamentul meu va fi cel mult mediocru, iar etapele mai lungi de 3 ore aveau să se transforme într-o cursă de supraviețuire pentru mine. Cu toate astea mi-am luat Merida-ul One Twenty 9.9000 RC să văd dacă găsesc RC-ul din denumire, la propriu. În prolog am realizat că nu voi avea nicio șansă să mențin un ritm suficient de bun încât să ne permită o clasare pe podium la elite, însă în primele 3 ore din etapa I am realizat totuși că am rezervere și că ritmul impus de o parte din echipele de la elite nu e așa departe de capacitățile mele. Cu toate astea, o greșeală din partea mea m-a costat anvelopa spate pe care n-am reușit să o mai repar decât după alte 3 tentative. Am pierdut 30 de minute acolo și am rătăcit pentru încă vreo 5-6 minute înainte să fiu ajuns din urmă de lipsa antrenamentelor la intensități similare cu cea de concurs. Rareș a continuat singur și chiar dacă a suferit spre final datorită lungimii primei etape (90 km cu 3200 m diferență de nivel) și a vârstei fragede, a recuperat 15 minute din cele 40 pierdute datorită neatenției mele.
În etapa a II-a am pedalat pe un traseu scurtat, cu o urcare lungă pe care am abordat-o în zona 3 de puls (probabil zona 4 de power), deoarece în cursele pe etape pulsul, reactivitatea lui și implicit media/etapă scade gradual în primele 3-4 zile înainte de a se stabiliza în jurul unor valori sustenabile (pe la 75% din pulsul maxim). Acest proces nu e perfect înțeles și pe deplin studiat în literatura de specialitate, însă în condițiile unei nutriții + hidratări adecvate, scăderea pulsul în cursele pe etape se datorează efectului limitării sistemului nervos simpatic pentru a proteja inima, neștiindu-se exact dacă mecanismul are la bază o componentă neuronală sau una cardiacă centrală care limitează activitatea cordului (mai multe aici: https://jeb.biologists.org/content/204/18/3225.short sau https://bjsm.bmj.com/content/38/1/55).
Etapa a II-a a fost un sus-jos clasic pentru mine care pe alocuri l-a pus ușor în dificultate pe Rareș și de unde am tras o serie de concluzii pe baza cărora voi încerca să adresez anumite limitări în antrenamentele următoare.
Etapa a III-a (teoretic a IV-a dacă luăm în calcul și prologul) a însemnat un chin total pentru mine, motiv pentru care l-am trimis pe Rareș cu băieții de la elite în față, iar eu am stat undeva între ei și prima echipă de la amatori, la un confortabil dar foarte lent 140-145 bpm . Din păcate Rareș a greșit traseul și a pierdut cel puțin 25 de minute, motiv pentru care a sosit la finiș la 15 minute după mine (care în secret încercam să recuperez cele 5 min pe care le aveam în spatele colegilor Dan Mitru și Vlad Urzică după dezastrul cu anvelopa din prima etapă). Luându-se în calcul timpul celui de-al doilea coechipier sosit, a fost totul în zadar. Am încheiat competiția pe locul 5 la elite și 6 în clasamentul general, o clasare care nu spune multe și care e cu siguranță sub capacitățile actuale ale lui Rareș, dar din care sper că a învățat suficient de multe încât să nu repete greșelile lui și pe ale mele.”
Urzică Vlad, un alt sportiv TNQ Coaching a câștigat cursa la categoria amatori împreună cu Dan Mitru, și el tot din Baia Mare. Vlad a optimizat poziția pe bicicletă la maxim și a săvârșit deja clasica rupere de șa din ultima etapă (vezi Carpathian Epic 2018), probabil un nou procedeu de ușurare a bicicletei (cu toate că șaua continuă traseul în buzunarul tricoului) pe care însă cu tot respectul nu l-a învățat de la noi.
La Țara Hațegului au mai participat următorii sportivi TNQ Coaching:
Duță Ionel – care a evoluat solid și a dus un tempo bun până la capăt chiar dacă pregătirea fizică a fost afectată de accidentarea suferită în iunie, Duță făcând echipă cu fostul sportiv de la elite Alex Stancu cu care a încheiat competiția pe podiumul categoriei.
Adrian Brătucu a rupt munții în două, atingându-și câteva personal besturi în materie de randament, parcă nepăsându-i de oboseală zilelor anterioare. Adrian e unul din riderii care tolerează un volum de antrenament imens și pentru care am încercat să găsim un program prin care să abordăm punctele slabe și să canalizăm efortul din antrenamente în cel mai eficient mod posibil.
Mihai Patriche a dus la capăt fiecare etapă într-un ritm constant, fără probleme majore. Cu toate astea simt că mai are mult de lucru până să-și atingă potențialul și să gestioneze corect efortul de cursă. Din păcate în ultima etapă Mihai a rămas fără coechipier, acesta având probleme de sănătate care l-au obligat să abandoneze.
Ștefan Alexandru a încheiat chiar fresh, cel puțin aparent, cea mai lungă etapă din Țara Hațegului, o etapă care ca durată se apropie de volumul lui de antrenament dintr-o săptămână. În contextul lipsei de competiții și a turelor lungi la munte, Alexandru a avut o evoluție bună terminând pe 27 la general și 11 la categorie.
De asemenea Constantin Tatu, la prima competiție pe etape din viața lui, a terminat fiecare etapă reușind să gestioneze epuizarea fizică și coborârile tehnice într-un mod onorabil având în vedere timpul scurt de pregătire și limitările care-l împiedică să pedaleze frecvent în zone montane similare cu cele în care s-a concurat.
Suzi Hilbert a făcut echipă cu Elena Fodor, alături de care a pedalat timp de 19 ore, într-un ritm plăcut sustenabil pentru ea, așa încât Suzi va fi cu siguranță pregătită pentru următoarea perioadă de antrenamente pe care noi i le-am pregătit deja. Bineînțeles a câștigat competiția la fete și suntem convinși că s-a distrat mai mult decât majoritatea băieților pe coborârile tehnice de la Țara Hațegului.
